Treceți la conținutul principal

Postări

File de suflet

Fantomă

Poate că mă visează cineva –
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării..

Postări recente

(Ne)Lacrimile

Definiri

Încă simt fiorul șoaptei ce-a durut,
Mi-ai spus că tu nu ești sfîrșit sau început.

Te-ai ghemuit în mine și te-am simțit un TOT,
Să te cuprind în mări și-n ceruri, tot nu pot,

Încerc cu mintea-mi gravă să îți dau contur
Și nu mi te asemeni cu nimic din jur.

Mi-ai devenit gravură în sînge și în carne,
Edenul și ispită, mere ionatane,

Îmi ești păcatul dulce, războaie, cuceriri,
Mă prăbușesc în tine, renunț la definiri.

Azi iar e joi

Azi iar e joi, iar timpul stă acasă,
Ascuns sub un cearșaf atins de noi.
Ne spionează lumea prin fereastră
Cum ne desprindem, întristați și goi.

Azi iar e joi, iar ceasurile toate
Se vor opri cumva, din mersul lor
Iar joia noastră, mirosind a noapte,
Va îngheța și va muri în zbor.

Azi iar e joi, iar eu îmi tac și-mi dor


Like...for real

dacă vrei să fii altcineva
pentru câteva ceasuri
fă-o fără rețineri
întinde-ți gândurile
și aruncă-te într-o carte

în rest fii tu însuți
orice altă poziție umană
pe planeta asta minunată
e pe deplin ocupată

Azi simt totul pe dos

Azi simt totul pe dos.
Vreau să te uit și îmi ești mai abitir că oricînd. Lumea îmi pare cu susul în jos și-mi place să cad.
Îți dai seama... pic în cer!
 De cînd am marea deasupra capului nu mai trebuie să privesc nici măcar înainte.
Îmi beau cafeaua din căpruiul ochilor tăi și privesc un delfin. Face tumbe în jurul soarelui.
Mintea îmi țese-un năvod în care adun tot albastrul de sus, de jos și din tine...

Dor

ninge,
și eu mă
preumblu,
pe străduțe
pustii.

tu nu vii...




Nesfârșitele ploi..

Tu știi să îmi ierți nesfârșitele ploi
ce separă cer de pământ în lumina din noi,
un vis tras la sorți, trăit doar în șoapte,
răsărit dintr-o umbră altoită pe-o noapte.
Tu poți să-mi aduci asfințitul mai jos,
desfrunzit de tăcerea din nopți de-abanos,
cuvântul uitat în setea de-atingeri,
ferestre spre rai pictate de îngeri...
Se miră-nserarea de-atâta apus,
când lacrimi coboară în gândul nespus,
și aduci visul tău în visu-mi pierdut,
tristețe cu zâmbet limpezite-n sărut...