Treceți la conținutul principal

Intre timpuri..

Stranie senzatie, care ma lasa cu un gust rece, lipit de cerul gurii, si un plans statut, salciu.
Ce fals pare! Dar gestul nemuritor este acolo, iar expresia la fel.
Spun ca eram diferita atunci cand varsta naivitatii inca mijea alba, pe fata mea. Si uneori imi mai trece pe fata un suras la fel de pur, la fel de fantomatic, o ramasita a binelui, la aceasta varsta a tineretii, care nu vrea sa se indeparteze de mine. Sunt fascinata de etapele pe care le parcurge un om, cu lipsa de constientizare acerba a ceea ce e trecut, a ceea ce s-a stins. Multi dintre cei aflati in jurul meu par sa nu se schimbe vreodata, par sa nu nazuiasca la mai mult, par sa nu poarte intiparite insemnele clipei ce se duce.
O viata anosta care nici nu merita sa fie imortalizata, banala, fara suflu divin. Raman cu o ruptura a timpului in care ma prind cu speranta ca prezentul nu mai trece, ci sta aproape de mine, neschimbat.
Revenind la realitate, vad figura mea de acum, matura, pe care o voi pastra inchisa bine in clapele fermecate ale unor pagini cu filigrin. Nu ma voi mai lega de trecut decat prin intermediul amintirilor si a ideii ce mi-a ramas inradacinata in textura cu care am fost conceputa.
Dar nu, in lumea cochet feminina, am purtat chipul meu pe nenumarate suprafete, ce reflectau cu satisfactie omul ce le cauta prezenta. Acum el a disparut..
Realizezi ca uitandu-te in oglinda, ti se pare ca esti ca si ieri, ca si alaltaieri? Totul pare la locul lui, intr-o incremenire a timpului. 
Oglinda te minte. Dar si asa, noi oamenii suntem deficitari, memoria de scurta durata se joaca cu noi. Ne joaca feste si memoria vizuala, care intr-o zi capteaza nenumarate momente ale noastre. Mii de chipuri, cu aceleasi dorinte, caci unii dintre noi suntem narcisisti si oglinda devine indispensabila, nu? Un taram al eterului.
Poate doar sa simuleze.
Ajungi de la starea de disconfort din fata oglinzii la cea de adulatie, intr-o graba prea timpurie. Si o rogi cu voce stinsa sa te mai lase o clipa intre timpuri.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Gust de iubire

m-aș izola,
cu tine,
într-o iarnă
cu gust
de iubire...




Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!